30 noiembrie (o zi mare)

Pe data de 30 noiembrie de-a lungul anilor s-au petrecut multe lucruri importante, dintre acestea amintim si noi:

• 1224: Regele Andrei al II-lea al Ungariei întărește privilegiul dat de înaintașul său Geza al II-lea populației săsești din Transilvania. Acest act, azi pierdut, este cunoscut sub numele de Andreanum. Regiunea colonizată de aceștia, cuprinsă între Oraștie și Baraolt, inclusiv ținutul locuit de secui, se organizează ca un teritoriu autonom cu numeroase privilegii, în schimbul unor obligații financiare și militare față de coroană;
  
• 1858: Americanul John Landis Mason a patentat borcanul cu ghivent, cunoscut sub numele de „Borcanul Mason”;
• 1929: Manifestul către țară al Partidului Național-Țărănesc, în care se regăsesc problemele fundamentale ale vieții economice și social politice și căile de soluționare a acestora;
• 1939: Începutul războiului ruso-finlandez;
• 1947: Manifestații ale populației evreiești din București și din alte orașe din România, care salută hotărârea ONU din 29 noiembrie, privind crearea unui stat evreiesc în Palestina;
• 1966: Barbados și-a dobândit independența față de Marea Britanie;
• 1973: Adunarea Generala ONU adoptă Convenția Internațională asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid;
• 1974: Sunt descoperite în Etiopia fosilele unei femei preistorice, botezate Lucy, despre care se crede că face parte dintre strămoșii omului;
• 1979: Trupa rock Pink Floyd lansează opera rock The Wall;
• 1995: Bill Clinton a fost primul președinte american care a vizitat Irlanda de Nord;
• 2008: Desfășurarea primelor alegeri parlamentare uninominale din România.

 

Nasteri:

• 1817: Theodor Mommsen, istoric și jurist german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1902;
  
• 1835: Mark Twain (Samuel Langhorne Clemens), scriitor american;
• 1936: Mitică Popescu, actor român;
• 1937: Iuliu Furo, politician român;
• 1983: Adrian Cristea, fotbalist român.

 

Si desigur pe 30 noiembrie se sarbatoreste Sfantul Andrei. Cu aceasta ocazie uram si noi la multi ani tuturor Andreelor si Andreilor.

 

Costumul de baie si evolutia sa

Primele dovezi ale existentei costumelor de baie dateaza din vremea Pompeiului, unde s-au descoperit picturi murale care intruchipau femei in custume de baie. Conceptul de a face baie in mare renaste abia in jumatatea secolului al XIX-lea,  deoarece pana atunci mare era asociata cu monstrii marini si tot felul de mituri. Un alt motiv ar fii infrastructura, care de-abia atunci permite oamenilor sa calatoreasca mai mult si mai repede.  Totusi costumul de baie din anii 1900 acoperea o parte cat mai mare din pielea corpului acest fapt datorandu-se tendintelor din acea vreme care cereau ca pielea sa fie alba, albul fiind un simbol al puritatii.

Si modul in care se facea baie in mare era diferit atunci. Erau cabine special amenajate din lemn in care oamenii intrau ca sa faca baie.

Femeile purtau pe atunci rochite cu maneci pana la cot si pantalonasi pana la genunchi. Acest costum de baie era menit sa ascunda formele de ochii indiscreti care doreau sa admire mai mult decat antrebatul si picioarele femeilor. Aceste costume se completau uneori cu ciorapi negri, papuci din dantele si palari.

Femeiile care erau mai creative isi croiau rochii speciale care aveu incorporate in tiv greutati pentru ca rochia sa nu fie infoiata de vantul de pe plaje si de asemenea sa nu se ridice in apa lasand la vedere mai mult decat trebuie.

Dupa primul razboi mondial se adopta un design mai barbatesc pentru costumele de baie, el fiind acum asemanator unui maieu cu maneci si pantaloni creat din niste materiale care aveau in componenta un amestec de lana.

Inca o data gandirea oamenilor de atunci se dovedeste a fii foarte diferita de cea de acum. Unii ar putea sa spuna ca era o gandire misogina, dar asta este alt subiect. Pana in anul 1915 inotul era considerat o activitate exlusiv masculina, pana atunci singura distractie legata de mare pentru femei era saritul in valuri

tinandu-se de o franghie care era ancorata de mal.  Incepand cu aceasta data femeile incep si ele sa inoate si astfel, pentru a le fi mai usor se adopta un costum de baie format dintr-o singura piesa. Acest costum era denumit „maillot„.

In anul 1946 incep sa apara primele modele de bikini. Acest model a fost unul greu de promovat deoarece toate „top-modelele„ ii considerau foarte sumari si nu doreau sa il promoveze. Creatorii de moda de la aceea vreme fiind nevoiti sa angajeze stripteuze pentru a putea face o promovare.   Costumul de bai format din 2 piese a patruns mai usor pe plaje. De obicei acest tip de costum era format dintr-un sutien inodat la gat si un chilot care acoperea coapsele si buricul. Acest model mai „cuminte„ fiin adoptat de catre unele staruri del la HOLLYWOD si majoritatea femeilor din America.

In anul 1960 se modifica putin stilul si slipul coboara sub buric costumele de baie devenind din ce in ce mai sumare.

Moda anilor `80 in materie de costume de baie este inspirata din vestimentatia traditionala a triburilor din Amazon. Drept consecinta apare slipul tanga.

Anii 1990 marcheaza sfarsitul perioadei tabu in ceea ce priveste costumul de baie. In acest an creatorii abordeaza o gama vasta de costume in forme si culori diverse.

Odata cu trecerea timpului costumele de baie au devenit obiecte haut-couture, astfel au aparut numeroase reviste si cataloage dedicate special acestor obiecte vestimentare. Acestea se ascund totusi sub numele de reviste sport.

Si totusi se observa in ultimii ani o tendinta de abandonare a falselor pudori si o indreptare spre topless sau nud.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sapunul…

Desi toata lumea il foloseste nu foarte multi stiu de unde si cum a aparut sapunul. Ei bine prima atestare a existentei sapunului este din anul 2800 I.Hr.   si provine din vechiul Babilon, unde a fost gasit ingropat in paman, un cilindru  inscriptionat cu detalii despre fabricarea sapunului. In vremea aceea spaunul se fabrica prin fierberea grasimii in combinatie cu cenusa.  In anul 600 I.Hr., fenicenii foloseau un amestec similar pentru a curata curata, fibrele naturale, lana si bumbacul. În secolul al II lea d. Hr. medicul Galenus a consemnat că săpunul se folosea deja pentru spălarea corpului.

Legenda spune că denumirea de “săpun” provine de la locul numit “Muntele Sapo” din vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenuşă şi curgea spre râu, atunci când ploua. Femeile care spălau rufe in râul Tibru au observat că acest amestec rezidual le curăţa rufele mult mai bine decât o făcea numai apa.

Săpunul este menţionat de două ori în Biblie: Ieremia, 2:22 “Chiar de te-ai spăla cu silitră şi chiar dacă te-ai freca cu leşie, tot pătat eşti în nedreptăţile tale faţă de Mine” şi în Malachi 3:2 “Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămânea în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului”.

Desi romanii sunt vestiti pentru baile lor publice, ei foloseau pentru a-si curata corpul un amestec de ulei de masline si nisip foarte fin, care ses indeparta dupa corp cu un instrument special, numit strigil.

In epoca moderna sapunurile fabricate din uleiuri aduse din Spania, Itlaia si sudul Frantei, aveau o calitate superioara fata de cele produse din seu, in Anglia si nordul Frantei.  Sapunul produs din seu era foarte bun pentru curatarea materialelor textile, in timp ce, sapunurile din uleiuri erau foarte bune pentru igiena personala.

În 1791, chimistul francez Nicholas Leblanc a patentat fabricarea sodei calcinate din sulfatul de sodiu (denumit şi sarea lui Glauber), care este obţinut din sarea obişnuită. Acest procedeu oferea posibilitatea producerii unei cantităţi mari de sodă calcinată de calitate, fără a se tăia hectare întregi de pădure. Singurul neajuns al formulei descoperite de Leblanc era cantitatea mare de produşi secundari toxici. Douăzeci de ani mai târziu, chimistul belgian Ernest Solvay a descoperit un procedeu prin care hidroxidul de sodiu (NaOH) putea fi produs prin acţiunea unui electrod asupra apei de mare (Na + H2O), iar produsul secundar avea doar un singur atom de hidrogen. Acest lucru înseamnă o sursă ieftină şi curată de leşie pentru producătorii de săpun.

La mijlocul anilor 1970, Ann Bramson a scris o carte foarte simplă, cu titlul: “Săpunul: cum să-l produci şi să te bucuri de el” şi a dat cumva semnalul pentru renaşterea producerii manuale a săpunurilor fine. Tradiţia a continuat prin activitatea plină de inventivitate a Barbarei Bobo în domeniul producerii săpunurilor şi a plantelor medicinale, la sfârşitul anilor ‘80, precum şi prin contribuţia horticultoarei Micki Kuhlmann la sfârşitul anilor ‘90, care produceau săpun natural, fin şi relaxant, pe bază de ulei de măsline, parfumat cu uleiuri esenţiale pure şi având în textură diferite plante.

Sfat: Folositi sapunul!!! Un corp curat este un pas catre o viata sanatoasa…

Somnul

1. Recordul pentru cea mai lunga perioada de timp petrecuta fara somn este de 18 zile, 21 de ore si 40 de minute. In intervalul respectiv, detinatorul acestui record a avut parte de halucinatii, vedere incetosata, dificultati de vorbire, lipsa de concentrare, si chiar paranoia. 

2. Este imposibil sa stii daca cineva este cu adevarat treaz, fara o atenta supraveghere medicala. Si asta deoarece oamenii pot trage un pui de somn chiar si cu ochii deschisi.

3. Desi pana de curand se credea ca visele au loc doar in timpul somnului de tip REM (miscarea rapida a ochilor), acestea pot aparea si in timpul celui de tip non-REM, doar ca sunt de durata mai mica.

4. Visele din timpul somnului REM sunt mai ciudate, iar cele petrecute in somnul non-REM sunt mai apropiate de realitate, fara prea multa imaginatie (spre exemplu visezi ca intarzii la serviciu sau ca ai uitat undeva telefonul mobil).

5. Anumite miscari ale ochilor din timpul somnului REM pot fi similare celor care apar atunci cand vizionezi un film.

6. Elefantii stau in picioare atunci cand intra in starea de somn non-REM, dar pentru somnul REM se intind.

7. Unii cercetatori sunt de parere ca motivul pentru care visam este acela de a fixa in memoria de lunga durata experientele care merita sa fie pastrate. Altii cred ca visam despre aspecte care pot fi uitate deoarece nu sunt importante (pentru a evita suprapunerea de amintiri si supraincarcarea memoriei).

8. Specialisti din cadrul Ministerului britanic al Apararii au reusit sa reseteze ceasurile interne ale unor soldati, pentru ca acestia sa poata rezista fara somn 36 de ore. Niste fibre optice incorporate in ochelari speciali, care proiectau in jurul retinei soldatilor o lumina similara celei produse de rasaritul soarelui, ii faceau pe acestia sa simta ca abia s-au trezit. Sistemul a fost folosit pentru prima data la piloti, in Statele Unite.

9. Deversarea de petrol din 1989, care a avut loc in urma scufundarii vasului Exxon Valdez in Alaska, dezmembrarea navetei spatiale Challenger la doar cateva zeci de secunde dupa lansare si accidentul nuclear de la Cernobal au fost atribuite unor erori umane in care si privarea de somna jucat un rol.

10. Un anumit hormon, numit adrenocorticotropina, joaca un rol important in dificultatea cu care se trezeste fiecare persoana, in functie de cat de stresanta este trezirea pentru ea.

11. Chiar si cateva mici raze de lumina de la un ceas digital pot perturba somnul, chiar daca nu te trezesti pe deplin.

12. Oamenii dorm, in medie, cu trei ore mai putin decat alte primate precum cimpanzeii sau babuinii, care dorm aproximativ 10 ore pe zi.

13. Ratele care se simt amenintate de pradatori sunt capabile sa imbine nevoia de somn cu instinctul de supravietuire mentinand o jumatate a creierului treaza, in timp ce cealalta intra intr-o stare de somn.

14. Expertii sunt de parere ca una dintre cele mai tentante distrageri de la somn este posibilitatea de a avea acces la Internet 24 de ore din 24.

10 lucruri despre „avion„

1. În perioada Renaşterii, Leonardo da Vinci s-a gândit şi la un aparat cu care omul să poată zbura. Studiind cu atenţie zborul păsărilor, el a proiectat asa-numitul “ortopter”. Proiectul său se va dovedi imposibil, căci aripile acestui aparat ar fi trebuit să fie mişcate în acelaşi timp de mâinile şi picioarele unui om
2. George Cayley în cartea sa, „Despre navigaţia aeriana” (1809), a enunţat principiul funcţionării avionului (o suprafaţă portantă suportă o greutate, înfrângând rezistenţa aerului printr-o forţă motrice), descriindu-i totodată şi componentele principale. A construit mai multe planoare, dar n-a avut la dispoziţie un motor suficient de uşor.
3. Inginerul John Stringfellow, a construit, la scară redusă, „maşina aeriană cu abur”, efectuând, în 1848, coborâri în zbor planat. Greutatea motorului nu i-a permis însă să câştige altitudine, ci doar să prelungească alunecarea.
4. Primele planoare au fost construie de către Otto Lilienthal, care a şi murit în încercarea de a cuceri văzduhul. El a studiat îndelung zborul păsărilor, consemnând rezultatele observaţiilor în lucrarea „Zborul păsărilor ca bază a aviatiei”.
5. Fraţii Wright au pus la punct un aparat caracterizat prin stabilitatea aripilor, pe care le-au alungit, diminuându-le curbura şi prevăzându-le cu o comandă ce permitea deformarea lor. Fiind asigurată stabilitatea, fraţii Wright s-au ocupat de propulsie, realizând un motor cu explozie uşor (83 kg şi 13 CP). În plus, aparatul avea două elice, contrarotative, puse în mişcare de pinioane şi de lanţuri de bicicletă.
6. Unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, Traian Vuia a realizat un aparat de concepţie proprie, Vuia 1 (monoplan cu cadru din ţevi de oţel, aripi pliabile din pânză de în impermeabilizată, întinsă pe un schelet metalic, cu o singură elice) cu care a decolat şi zburat prin mijloace mecanice de bord. Zborul, efectuat pe o distanţă de 12 metri la o înălţime de aproximativ 1 metru, s-a realizat la Paris pe data de 18 martie 1906.
7. Pe 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, în încercarea sa de a survola Carpaţii. Acesta reuşise pe 17 iunie 1910 să zboare, cu aeroplanul A. Vlaicu No. 1, circa 50 de metri la înălţimea de 4 metri, aterizând apoi uşor.
8. În primul război mondial, ţările aflate în conflict şi-au dat seama că avionul poate fi folosit ca o armă foarte eficientă, mai întâi pentru recunoaştere, apoi pentru vânătoare (urmărirea şi distrugerea altor avioane în zbor) şi bombardament.
9. După primul război mondial, performanţele aviatice au sporit mult, aparatele de zbor fiind capabile să parcurgă distanţe foarte lungi, pentru a duce scrisori şi colete poştale. S-au înfiinţat companii aeriene care făceau curse regulate şi au apărut avioanele de pasageri. În 1927, Charles Lindbergh a traversat pentru prima dată Atlanticul, iar în 1931, Pacificul a fost traversat fără escală, din Japonia până în Statele Unite (în oraşul Seattle).
10. Henri Coandă este considerat a fi părintele avionului propulsat prin reacţie, pe care l-a experimentat pentru prima oară în lume în 1910, lângă Paris (aparatul a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experienţă, lovindu-se de un zid de la marginea terenului de decolare şi luând foc). Cea mai importantă invenţie care l-a făcut celebru în întreaga lume este “efectul Coandă”, brevetat în 1934, care consta în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete